Fuck Press-Articol   Romania poluata cu ajutorul romanilor de pretutindeni Începând cu luna mai a fiecărui an, litoralul Mării Negre este luat cu asalt de către turiştii veniţi aproape din toate zonele ţării ba chiar şi din împrejurimile acesteia şi dornici de a se relaxa şi de a petrece câteva zile intr-un mediu care să îi facă cât de cât să uite de grijile cotidiene. După un traseu obositor de câteva zeci, până la câteva sute de kilometrii turiştii noştri ajung în sfâşit la destinaţie, unii mai nervoşi, alţii mai relaxaţi, dornici parcă toţi să vadă marea sărutându-le picioarele şi armonizându-le privirea cu altbastrul-verzui, culoare care te îmbie încă din prima secundă în care o vezi După ce turistul rezolvă problema cu cazarea, după ce se odihneşte şi el puţin, merge să facă plajă. Ca tot românul pofticios şi dornic de mâncare, comandă pe plajă diverse ; mici, cutii de bere, porumb fiert, banane, etc. le mănâncă cu o foarte mare poftă ; ei bine de-acum încolo să vedeţi şi dumneavoastra calvarul înfăptuit de această naţie de om, needucat, crezându-se pe moşia maică-sii, aruncă la întâmplare tot felul de obiecte, cutiile goale de bere, cocenii de porumb fiert sau chiar halbele din plastic de bere, creând imediat un aspect inestetic, care de la depărtare dă plajei imaginea unui coteţ de animale în care convieţuim cu toţii atâta timp cât ieşim să ne bronzăm. Fiecare dintre noi dăm vina unii pe alţii; unii mai isteţi dau vina pe organele abilitate să facă curăţenie, insă niciunul nu face nimic pentru a împiedica acest prost obicei deprins de mult în mintea românului de pretutindeni, crescut în mare parte a timpului sub aripa “protectoare” a comunismului şi indemnându-şi parcă şi copiii să facă acelaşi lucru, adică să contribuie şi ei la amenajarea plajei cu gunoaie…doar ne dau cei de la UE premii pentru asta, nu? , sau în cele mai fericite cazuri nu se ocupă de educaţia lor din acest punct de vedere, lasându-i liniştiţi cu a lor dambla. Comunismul care îi raţionaliza mâncarea, curentul şi medicamentele, era bun fiindcă îi dădea o locuinţă şi un loc de muncă, indifferent cât de prost sau cât de deştept era; important să fii strigat “Ceauşescu PCR!!!” şi “Uraaa, Uraa, Uraaa!!!” la marile zile de care concetăţenii noştrii de-atunci au o adevărată nostalgie. Ei bine, vă gândiţi acum că poate încerc să critic sistemul de din-nainte de ’89 ; vă pot spune cu certitudine că nu ; am să fac asta cu altă ocazie, însă vreau să scot în relief faptul că românului de rând nu prea i-a fost benefică această izolare de restul Europei din perioada postbelică, în special a anilor 1965-1989, fiindcă odată cu trecerea timpului acesta şi-a creat propriile lui idei continuând să trăiască şi azi cu aceleaşi concepţii despre viaţă, despre poluarea mediului înconjurător; sistemul comunist nu a făcut altceva mai bun, decât să creeze locuri de muncă construind fabrici, care unele dintre ele nu au dat vreun randament economic niciodată, decât o pagubă ecologică în cel mai rău caz. Din nefericire sunt autorităţi care din comoditate, sau din incompetenţă nu îşi fac datoria, nesancţionând drastic pe cei care aruncă hârtii pe unde văd cu ochii, pe unde le poftesc inimile, ci se complac, câştigând nişte bani de la bugetul statului care în curând sau poate chiar în prezent este sau va fi “Groapa de Gunoi a Europei”. Se poate spune despre români din acest punct de vedere că nu sunt educaţi, aceasta însuşire este atribuită pe lângă altele, care sunt în general caracterizările despre poporul român a celor din străinătate. Mentalitatea aceasta derizorie este implementată de foarte mult timp, deoarece totul se transmite de la părinţi la copii prin fapte făcute de conaţionalii noştrii fără niciun scrupul. Ei bine nu vreau să fiu răutacios şi să spun că doar la mare intâlneşti deseori aşa ceva, ci în egală măsură gunoaiele dăinuiesc şi la munte, vrând parcă să fure aerul curat montan. Şi la munte ca şi la mare de altfel omul este principalul factor care poluează şi care tot la fel se instalează şi începe să împrăştie peste tot ambalaje, sticle de plastic, hârtii de toate soiurile, etc. Omul ar trebui să conştientizeze mai mult că natura este cea pe care trebuie să o iubim şi să o protejăm, nu să-i dăm de fiecare dată, de câte ori avem ocazia, să mai ţină încă alte câteva kilograme, sau poate chiar tone de gunoaie în spate…săraca cât o mai rezista…? Cel mai dezastruos este în zonele de periferie ale oraşelor, fie ele mai mari, fie ele mai mici ; acolo întâlnim atât gunoaie de la picknick-urile cetăţenilor din zonă, cât şi resturi de materiale de construcţie aruncate la voia întâmplării de către şoferii de la mai marile firme din oraş care lucrează în acest domeniu, pentru că de…e patronul om bine sus pus şi mediul în faţa lui nu e decât o singură piedică în realizarea scopurilor financiare. Românul este o persoană care ar trebui să fie mai mult constrânsă să facă un lucru bun, căci cele rele vin de la sine, însuşi instinctul dictându-i sa facă rău, dezvoltat de-alungul timpului scurs parcă precum o picătura de apă de pe deget. Drept urmare cred că ar trebui să se ia măsuri drastice cu cei care fac rău naturii, cei needucaţi, care dacă nu se află la ei în casă sau în curte, cred că pot face dezastre peste tot, considerând că nimeni nu-i poate trage la răspundere pentru asta. Amenzile ar trebui să fie foarte aspre căci tocmai atunci românul este tentat să se trezească la realitate, când este cu adevărat constrâns Nu numai zonele de munte şi de la mare des frecventate de români sunt pline de gunoaie, ci şi periferiile oraşelor, marginile pădurilor, parcurile chiar, sunt luate cu asalt de către oamenii necivilizaţi veniţi parcă de pe tărâmurile sistemului C.A.P-ist şi trezindu-se într-o splendoare de peisaj, doreşte să-i atribuie câteva constraste de culori pentru a fi mai “beton“. România va fi afectată de problema gunoaielor până când cineva cu atitudine se va gândi să facă ordine impunând amenzi care să facă bine să usture buzunarele celor care le merită din plin; până atunci gunoaiele vor persista cu multă indiferenţă printre noi, nelăsându-ne să respirăm un aer curat, făcând să existe mereu probabilitatea mai mare ca majoritatea dintre noi să se îmbolnăvească, iar autorităţile abilitate în acest domeniu să dea din umeri cum, ne-am obişnuit să vedem de fiecare dată, cel puţin din 1990 încoace.   |comentarii|